Aurelia Chișu Cosma

Pentru mine, arta picturală reprezintă un joc spiritual al raţiunii, în care liniile şi culorile, cu prospeţimea unor nestemate ce ţâşnesc din adâncurile simbolice ale imaginaţiei, îmi umple sufletul de încântare, bucurie şi fericire.
Atracţia ce o exercită asupra mea tot ceea ce este frumos, lăuntric (precum tăcerea, vibraţiile emoţiilor, căutările), dar şi formaţia mea ca psiholog sunt cele care îmi îndreaptă paşii spre creaţia picturală. Prin exerciţiu, am descoperit treptat, binefacerile picturii, care m-au ajutat să-mi dezvolt capacitatea de-a medita, reflecta, de-a simţi şi de-a cunoaşte acea emoţie vie de mulţumire, bucurie, generozitate şi bunăstare subiectivă care este starea de fericire. Ghid enigmatic, prin glasul emoţiei şi al intuiţiei, pictura îmi vorbește prin imagini, prin metafore şi prin reprezentări. Aș putea spune că, dincolo de cuvinte şi raţiune, arta picturală caută şi găseşte paradisul care se află chiar înăuntrul nostru şi ne ajută să descifrăm misterul fericirii.
Fericirea, prin acțiunile altruiste pe care ne îngăduie să le întreprindem, este un motor care permite schimbarea lumii (Cristoph André, 2015).
Bucuria, fericirea şi starea de bine nu sunt un lux, ci o necesitate ce face ca viaţa psihologică să fie posibilă. Întrucât fericirea este un proces de învăţare care începe cu imitarea modelelor, pentru a fi fericiţi trebuie să cultivăm starea de fericire – Paradisul este acolo unde sunt eu, spunea Voltaire.